Ma uit la ea când doarme şi o sorb cu privirea, o miros şi mă umplu de fericire. Mă gândesc cum aş putea să păstrez aceste amintiri atât de prețioase şi să pot simți această beatitudine şi când eu voi fi bătrână, iar ea tânără, puternică, în afara brațelor mele. Îi miros iar pielea catifelată şi-i fac sute de poze. Apoi mă uit la pozele din primele ei zile şi mă minunez cât de mult a crescut. O simt călduță, liniştită, lipită de mine şi parcă timpul stă în loc.  

Deşi nu mai sunt tânără conform multor standarde, simt că de acum încep o nouă viață. Bebeluşii ne vindecă încă din pântece trimițând celule stem reparatoare către organele mamei. 

Lorena m-a protejat şi mi-a vindecat şi sufletul. Odată cu ea simt că pot face orice, că sunt puternică şi că-i voi arăta lumea. Dar în acelaşi timp stau şi mă gândesc la pericole, riscuri. Am momente de anxietate şi panică imaginându-mi scenarii tragice. Mă calmez strângând-o în brațe şi-mi spun că vor urma doar zile şi ani plini de iubire şi fericire cum n-am crezut vreodată că voi trăi. 

Începe o nouă călătorie pentru mine, cu zeci de schimbări, zilnic, în minte şi suflet.