Anul acesta am fost puțin îngrijorată de problemele de sănătate ale Lorenei așa că nu prea mi-a mai stat mintea la vacanțe exotice, explorare și necunoscut. Prin urmare a ales bărbatul o insulă din Grecia conform criteriului popularitate, dar una care să aibă un scor mic.
Am decis astfel să mergem în Skopelos, o insulă din arhipelagul Sporadelor, în Marea Egee, la o oră de Skiathos, insula mai cunoscută din zonă. Skopelos este conform multor website-uri și bloguri turistice, de pe care m-am informat, una dintre cele mai verzi insule din Grecia. Pe site-urile de promovare către turiști este chiar proclamată ca fiind cea mai verde insulă grecească. Oricum am analiza se află sigur în topul insulelor cu cea mai multă vegetație și pădure, având în vedere că 67% din insulă este acoperită de pădure de pini (skopelosweb.gr).
Skopelos este la aproximativ 3 ore din Volos cu vaporul și 3 ore 45 din Salonic. Noi am încercat ambele trasee pentru că am ales să plecăm chiar în săptămâna de final de școală să nu prindem aglomerație. Încă nu se deschisese sezonul și de aceea nu am găsit vapor decât din Volos, dar la întoarcere am găsit vapor către Salonic. Din Salonic e mai ușor întrucât salvezi 2 ore de condus și te bucuri și de un vapor rapid, eventual și peisaje de pe mare, delfini, dacă nu ești sechestrată de o mogâldeață la interior. Biletele pentru vapor pentru toți 4 și o mașină au costat 186 euro din Volos si 290 euro din Salonic.
La dus am dormit o noapte în Sofia, într-un apartament superb lângă parcul NDK, chiar în centru și ne-am putut plimba puțin pe pietonala lor, până când au început crizele și diversele conflicte din familie, fiecare cu problema lui. Am apucat însă să fac mai multe poze, deși am mai fost pe acolo. Se schimbă mereu ceva sau poate mă schimb eu și văd lucruri diferite.
Următorul popas a fost în Salonic, unde am mâncat la prânz una dintre cele mai bune mese grecești din toate timpurile. Totul avea gust de proaspăt, perfect echilibrat în condimente și bineînțeles servite rapid. La final am primit și o colecție de deserturi minunate, de nu știam cum să ne mai facem loc în burți. Restaurantul se numește Kati Ap’Ola și trebuie rezervare, măcar cu câteva ore înainte. După masă, am făcut o plimbare prin soare aprig, pe faleză, dar n-am regretat prea mult. Am pedalat o oră, la o bicicletă de familie, pe sub pinii de pe faleză, spre încântarea dragonilor, mai ales a lui Tudor, care de fapt a fost cel care a insistat să închiriem mega bicicleta.
Ne-am oprit seara în Volos unde am dormit într-un demisol în vila unor greci, cu o grădină deloc amenajată pentru copii, în sensul că erau pericole peste tot. Am vizitat portul și apoi am mers la somn, ca să evităm accidentele și anxietatea noastră, a părinților.A doua zi am luat vaporul din port spre Skopelos, insula Mamma Mia.
Din fericire, anul acesta vacanța a fost mai liniștită, fără peripeții, cu zile calme, dar în care am tot cutreierat insula, din dorința de a vedea cât mai mult. Am stat 12 zile deci am avut totuși și zile de stat doar la plajă, când Lorena a dormit în brațele mele, iar Tudor n-a mai ieșit din apă.
Cazarea noastră a fost în sud vestul insulei, în zona de deal și de unde am putut admira apusul și peisajul cu marea și insula nelocuită, Dasia. De acolo am putut ajunge în 10-15 minute cam la toate plajele mari și mai cunoscute : Panormos, Kastani, Ftelia, Limnonari.
Plaja Kastani – plaja Mamma Mia
Muzicalul Mamma Mia l-am revăzut după mulți ani și abia la întoarcere, ca să-nțeleg de unde atâta promovare a acestui film pe insulă. Am mers chiar în prima zi pe plajă, care este amenajată şi destul de aglomerată de yachturi şi vaporaşe, unele dintre ele făcându-şi intrarea chiar cu melodia “Mamma mia” la maximum, în boxe.
Plaja are şi nisip şi pietricele, stânci pentru poze frumoase şi apă limpede, când nu vin multe vaporaşe, pline de turişti.
Plaja Panormos
Nu am stat decât în unele seri când nu mai aveam timp să explorăm, în schimb am revenit mereu pentru restaurantul preferat, Taverna Nikos. Taverna are mese pe plajă, peşte proaspăt şi personal amabil. Am văzut multe apusuri aici şi ne-am bucurat de seri aproape liniştite, în timp ce copiii se jucau pe plajă.
Tot de pe această plajă am închiriat caiace şi ne-am plimbat pe lângă plaje izolate, maluri cu pini şi stânci colorate. A fost una dintre cele mai frumoase experiențe. Până şi copiii au stat liniştiți şi mai ales au fost foarte încântați când am acostat pe o plajă pustie, între stânci. Tudor s-a aruncat de pe stâncile mai joase şi a căutat crabi printre pietrele de acolo.
Clipocitul mării când înaintezi printre valuri, mirosul de pin şi de apă sărată, pielea umedă a copiilor, râsetele lor, chiar şi protestele şi nemulțumirile strigate când a trebuit să ne întoarcem s-au contopit toate într-o amintire neprețuită.
Plaja Ftelia
O altă plajă iubită de noi şi la care am revenit mai multe zile. Se plătea doar consumația, 50 de euro pentru paturi, 30 pentru 2 şezlonguri şi o umbrelă. Am fost astfel de mai multe ori, am dormit pe plajă şi am mâncat clătite toată ziua, ca să se sature şi cei mici de bălăceală. Dar nu s-au saturat si nu cred că se vor sătura vreodată.
Şi de aici am rămas cu o amintire plină de emoții, plictisitoare pentru alții, dar atât de prețioase de mine. Îmi voi aminti şi peste ani, cum Lorena, plină de pietricele mici, dormea lipită de mine, învelită în prosoape umede. Tudor, ca un delfin, a stat mai mult în apă decât pe mal, dar s-a cuibărit şi el la prânz, între noi. Ştiu ca anii trec şi sentimentul acesta cald de a-i avea pe toți sănătoşi şi fericiți, lângă mine o să fie din ce în ce mai rar. Sper doar că vor mai alege să petreacă vacanțele cu noi şi când vor fi independenți.
Plaja nu este mare, dar spre final de iunie, când am fost noi, n-a fost ocupată mai mult de 60%. Ne-a plăcut şi datorită pinilor care ne-au protejat de soare şi ne-au permis să stăm toată ziua. Plaja este doar cu pietricele, dar intrarea în apă e lină şi mi se pare potrivită pentru familii cu copii.
Plaja Limnonari
Este o plajă frumoasă, într-un golfuleț cu stânci puse în evidență de pini şi flori de leandri. Printre singurele plaje din zonă cu nisip are şi tendința de a fi mai elegantă, cu un bar pe plajă bine organizat, personal cu uniforme şi un restaurant cu piscină, diferit de tavernele rustice. N-a contat însă prea mult, pentru că mâncarea ni s-a părut şi mai scumpă şi de calitate mai slabă. De fapt, a doua noastră masă aici a fost chiar dezastruoasă. Imi amintesc şi acum că ardeii mei umpluți erau cam acri de la sucul de roşii, iar tzatziki avea prea mult oțet. Eu credeam că se pune lămâie în tzatziki, dar se pare că unele rețete includ şi oțetul.
Plajele Stafilos şi Velanio
Situate în sudul insulei, se schimbă puțin şi peisajul. La plaje se ajunge coborând, mai întâi pe drum asfaltat, apoi printre stânci. Stafilos e prima accesibilă, apoi mergând printr-o pădure şi coborând pe un drum stâncos şi destul de abrupt se deschide în fața turiştilor şi plaja Velanio, mai rustică şi deservită doar de un bar, de fapt o rulotă şi un cort. Dacă prima avea un bar şi restaurant cu toaletă, la Velanio nu am identificat nicio baie. Peisajele sunt însă impresionante şi marea superbă. La Stafilos, înainte de a coborî spre plajă se poate mânca la o tavernă cu panoramă şi mâncare destul de bună.
Plaja Glysteri
Am ajuns aici în ziua când am făcut turul insulei, un obicei pe care îl avem peste tot pe unde mergem, să vedem şi părțile mai puțin turistice şi drumurile mai puțin populare. N-am avut ocazia să stăm acolo dar mi-a plăcut foarte mult atmosfera, muzica reggae și cum era amenajată plaja. Prima dată am vizitat-o doar eu, puțin, în timp ce copiii dormeau în mașină, iar a doua oară fusese o furtună pe mare și deși plaja e mărginită de stânci ca-ntr-un golf, n-am putut sta din cauza valurilor mari.
Capela Agios Ioannis
În turul de insulă ne-am oprit și la capela care și-a câștigat notorietate datorită filmului, dar care cu siguranță ar fi fost pe lista obiectivelor turistice, datorită priveliștii de pe stânci. Am urcat doar eu şi Tudor şi el s-a dovedit mai curajos ca mine. La coborâre a râs de mine şi m-a părăsit pe traseu. E clar ce o să pățesc la bătrânețe.
Plaja Perivoliou
O plajă mică, liniștită, în nordul insulei, printre stânci, cu pietriș, dar cu intrare lină în mare și peisaje de un contrast de tablou: verde de pin, stânci cafenii și ochiul de smarald al mării. Se coboară spre plajă pe scări, o coborâre destul de abruptă, dar care te răsplătește cu peisaj, briză de mare, miros de pin și plante uscate.
Portul Agnontas
Un port mic spre sudul insulei, în care ne-am oprit de câteva ori pentru cafeaua pe care poți să o bei cu picioarele în apă sau în timp ce copiii își udă hainele până la piele, deși le-ai spus să nu se stropească.
Din același port am închiriat și o barcă cu gândul să facem turul insulei și să ne oprim pe plaje pustii și chiar să mergem să facem o baie printre stâncile de la spectaculosul Cap Amarandos. Nu am reușit din păcate, pentru că ancora noastră nu ținea barca deloc parcată și valurile o duceau ba în larg, ba spre stânci. Ne-am bucurat însă de plimbare, copiii au și dormit și am reușit să o parcăm într-un port să mâncăm la prânz.
Satul Glossa
După o dimineață la plajă am mers să mâncăm și să facem o plimbare prin satul Glossa, un sat superb, cu locuințe vopsite în alb și străzi înguste, care te obligă să urci, în cazul nostru și să cărăm copiii care leșinau de foame sau de lene.
Glossa este pe locul doi, ca mărime, după Skopelos Chora și se află la o altitudine de 250 m, ceea ce ne-a permis să avem un peisaj la înălțime chiar de la taverna unde am încercat un Gyros foarte bun. N-am vizitat altceva decât taverna, pentru că cei mici erau terminați după plajă. Am reușit să admirăm câteva case tradiționale și ne-am plimbat puțin pe străduțele foarte strâmte, pe care grecii circulau, în mare parte, cu scutere.
Skopelos Chora
Skopelos Chora este capitala insulei și conform skopelos.com și probabil a multor localnici, orășelul port este considerat unul dintre cele mai frumoase orașe din Grecia. Eu pot să spun că m-a cucerit de la primele străduțe cu localnici care-și udau portocalii, deși am aflat ulterior că printre proprietari sunt și danezi, germani, poate și francezi. Cum o fi oare să ai casă de vacanță pe o insulă superbă, să ieși în curtea pietruită și să culegi lămâi sau portocale pentru micul dejun. Casă nu ne-am luat pe insulă, dar o parte din ea a venit cu noi, prin lămâiul pe care l-am adus cu mașina și chiar a supraviețuit.
Skopelos este orașul unde ne-am întors de câte ori am avut puțin timp, să mâncăm ceva la patiseria din port și să hoinărim pe străduțele pline de leandri, iasomie, bougainvillea. Am reușit chiar să urcăm la ultimul etaj al așezării construite în trepte, unde panorama din Castelul Venețian este de neuitat.
Castelul Venetian a rămas doar cu rămăşițele zidurilor, dar merită plimbarea pentru a vedea Skopelos de la înălțime.
Capul Amarandos
Deşi a fost primul pe lista mea de obiective, am reuşit să ajungem abia în ultima zi a noastră pe insulă. Îmi imaginam că o să mergem cu kayak-urile să ne bucurăm de îmbrățişarea stâncilor la apus de soare, dar am ajuns doar cu maşina pe uscat, în timp ce Lorena îşi făcea somnul de prânz. Chiar şi aşa experiența s-a transformat într-o amintire puternică, care sper eu că va rezista şi în capul lui Tudor. Am coborât amândoi din maşină şi am mers pe covorul arămiu de ace de pin, pe drumul care ducea spre mare şi spre Capul Amarandos. Lumina era atât de caldă, aerul proaspăt, pentru că plouase şi aerosolii de mare plus cei de pin ne-au amețit. Sau poate era doar fericirea noastră. În plus, Tudor mi-a făcut cadou și o ședință foto, cu poze minunate.
De sus se vede ca o muşcătură a mării în stânci şi e un peisaj romantic, uşor de privit ore întregi. Din apă, cred că e şi mai fascinant. Un mic yacht acostase prinzând frânghiile chiar de o stâncă mai ascuțită şi mai mulţi greci cu pielea arămie şi părul negru se aruncau pe rând în apă. Noi îi vedeam de sus, iar vocile şi veselia lor aveau ecou.
A doua zi am pornit spre casă, prin Salonic şi Sofia, cu inima plină, copii bronzați şi multe amintiri frumoase.
